Parintele Teofil Paraian

   Ioan Părăian s-a născut orb, într-o familie de țărani din satul Topârcea, județul Sibiu. Între anii 1935–1940 a urmat cursurile școlii primare pentru nevăzători din Cluj. A continuat apoi, între 1942–1943, cursurile la o școală pentru nevăzători din Timișoara.În urmatoarea perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de la care a deprins rugăciunea inimii și a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie l-a sfătuit să facă mai întîi facultatea. Student la Institutul Teologic din Sibiu, ale cărui cursuri le-a urmat între anii 1948 și 1952.
   In anul  1953 intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, al cărei vieţuitor rămâne până la sfârşitul vieţii.
    Pe părintele Arsenie l-a mai întâlnit o dată în mănăstire şi de două ori la Bucureşti, păstrând de la dânsul îndemnuri antologice precum: „nici abuzul, nici refuzul“ (referindu-se la cumpătarea conjugală); îndreptarul de viaţă (oxigen, glicogen, păstrarea hormonilor, somn, concepţie creştină de viaţă), dar şi afirmaţii de genul: „Cine face curte, nu face carte“, „Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie“.
   Modelul de dragoste şi bunătate, de blândeţe şi înţelegere a fost însă pentru el părintele Serafim Popescu. Acesta i-a fost duhovnic, slujind împreună Liturghiile şi simţindu-se ca în „tinda raiului“. Părintele Serafim s-a bucurat totdeauna de un astfel de fiu duhovnicesc, spunându-i: „Copile, eu mă bucur de împlinirile tale ca de ale mele“, îndrumându-l în viaţa monahală cu grijă şi căldură.
Mănăstirea i-a devenit adevărata sa casă, popas spre împărăţia cerurilor. „Am venit aici, spunea părintele Teofil, cu bucura omului care vine într-un loc de bucurie şi de veselie. Într-un loc binecuvântat de Dumnezeu, într-un loc unde se face slujbă, într-un loc de nădejde, de bine.“
  Parintele Teofil a fost mereu aproape de tineri, încurajând intens activitatea A.S.C.O.R. – ului din tara, fiind totodata un neobosit povatuitor al pelerinilor la Manastirea Sâmbata si pe drept cuvânt “un om al bucuriei”.

  Pe lângă conferinţele susţinute în diferitele oraşe ale ţării, părintele Teofil oferea credincioşilor hrană duhovnicească şi prin cărţile sale care redau în cea mai mare parte predici, interviuri sau conferinţe susţinute de-a lungul anilor în toată ţara. Şi în această privinţă părintele Teofil s-a dovedit extrem de vioi, de harnic şi darnic, astfel încât a scos la lumină pentru cei doritori de cuvânt odihnitor, de gânduri senine, sau de ospăţ duhovnicesc, 25 de cărţi.

 

Un model de monah autentic, un duhovnic renumit, un rugător desăvârşit, un om ancorat profund în realitatea zilelor noastre, bun vazator al sufletului omenesc şi al problemelor cu care lumea de azi se confruntă. Mereu implicat si prezent în mijlocul oamenilor, gata mereu să răspundă celor ce-l cheamă in ajutor, gata să daruiasca cu iubire si generozitate sfaturile sale duhovniceşti, cu suflet si cuvinte de învăţătură, sfaturi si vorbe plinde de duh.
   Părintele arhimandrit Teofil Părăian al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus s-a stins după o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca. Părintele duhovnic Teofil Părăian s-a mutat din această viaţă la vârsta de 80 de ani, pe data de 29 octombrie 2009.
   Prin mutarea la cele veşnice, părintele Teofil ne-a lasat o moştenire impresionantă întrupată în viaţa sa, în cuvintele sfinţiei sale, în cărţile, în înregistrările cu predicile, în conferinţele sau în interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toată ţara.

.