Faceți căutări pe acest blog

Neasteptat vizualizarile blog-ului cresc vizibil! Patrunderea in sufletele voastre inseamna mult, dorinta fiind una singura : de a va aduce la cunostinta diverse lucruri ce poate intr-o zi va pot fi de folos, tocmai datorita acestei intentii limbajul folosit pe blog este unul cat mai simplu, astfel incat articolele sa poata fi pe intelesul oricui.
Multumiri ptr incurajari,propuneri si mesaje, zile cu pace sa aveti!!
Se afișează postările cu eticheta Iubirea de aproape. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iubirea de aproape. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Prietenia-o alegere


    Cum sa fie oare o viata in singuratate,fara oameni in jurul nostru, fara tangente si doar alaturi de umbra noastra?Ar fi ciudata,trista sau deprimanta ar zice unii insa sa nu uitam ca adevarata singuratate este atunci cand nu Il avem pe Dumnezeu.Traind totusi in lume, suntem inconjurati de oameni, fie vecini, prieteni,colegi etc, persoane pe care nu le putem alege sa fie sau nu in preajma noastra si trebuie sa invatam sa convietuim cu acestea.In ceea ce priveste prieteniile, acestea le putem alege, de aici le nastem, le hranim si le pastram.
   O vorba cunoscuta zice " Cine se aseamana se aduna..." si asa este! Nu-ti poti imparti acel timp liber decat cu persoane dragi tie, daca atunci cand suntem la servici suntem nevoiti sa lucram cu persoane mai putin placute sufletului nostru, macar acea mica bucata de timp liber sa o traim alaturi de oameni dragi.Oamenii dragi poti fi familia insa cercul nu se limiteaza doar aici.
   Prieteniile frumoase sunt acelea ce rezista in timp, in ciuda necazurilor si se intaresc in urma a mai multor amintiri si situatii.Nimic nu este mai frumos ca niste prieteni sa creasca impreuna atat ca varsta cat si social iar impreuna cu ei si prietenia lor.Conteaza foarte mult sa avem aceleasi preocupari ca prietenii nostrii insa punctul de temelie al prieteniei sa fie dragostea pentru Dumnezeu.Atunci cand omul are gandul la Dumnezeu nu poate sa-ti faca rau,nu ai cum sa nu te poti baza pe el si nu ai cum totodata sa nu-l indragesti,astfel conteaza mult sa fim in acelasi duh cu cei ce il alegem ca prieteni.Sa ai prieteni ce se roaga cand esti in necaz este un dar! Sa ai prieteni ce-ti dau un sfat dezinteresat este tot un dar! Insa sa faci si tu acelasi lucru pentru ei este este o minune!
   Prietenia adevarata este aceea in acelasi duh, cand nu incercam sa parem altii decat ceea ce suntem, cand durerea celui de langa noi devine a noastra, cand ne gandim la binele aproapelui nostru mai presus decat la binele nostru,cand impartim totul frateste si traim clipe la fel de intens,cand conteaza prezenta si nu cadrul sau detaliile, cand vedem ca trec anii iar prietenia este inca acolo unde trebuie, in inimile noastre.Aceste prietenii nasc bucuria revederii, amintiri noi si trairi cat mai deosebite impletite cu dorinta de a da nastere la noi amintiri.Astfel de prietenii se nasc teoretic intamplator insa nu de putine ori este defapt lucrarea lui Dumnezeu de a aduce oamenii necesari in viata noastra,prin care El ne ajuta, cu care ne impartim apoi viata cu greutati si bucurii....astfel de prietenii sa cautam!


marți, 3 martie 2015

Sange pentru aproapele nostru

    Nu doar in Post ci mereu ar trebui sa ne gandim la acele fapte bune ce le-am putea face, fiindca in zadar ne aflam in Post si ne abtinem de la bunatati daca faptele nu sunt pe masura...iar faptele bune trebuie sa fie constant in viata noastra.
 Un model frumos si bun de urmat este cel intalnit in Arhiepiscopia Argesului si Muscelului.

  Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, la Centrul de Transfuzie Sanguină Argeș, s-a desfășurat pe 26 februarie 2015, prima etapă a proiectului de donare sânge: Campionii Vieții, în care personalul clerical și neclerical din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, este chemat să împlinească porunca Mântuitorului: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.


  Slujitorii Sfintelor Altare piteștene au donat sânge pentru salvarea creștinilor de pretutindeni.


   Înaltpreasfinția Sa a mulțumit pentru solidaritate ortodoxă și a îndemnat pe toți cei prezenți să prețuiască viața și mai ales sufletul dăruit de Dumnezeu.

   Doamna doctor Chiran Monica, director al Centrului de Transfuzie Sanguină Argeș, a declarat că este emoționată de gestul creștinesc al sfințiților slujitori, mulțumind Înaltpreasfinției Sale pentru binecuvântare și îndemn, dar și pentru darul vieții, concretizat prin donarea de sânge, atât de necesar celor aflați în suferință.

Felicitam initiativa Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului si indemnam pe cei ce pot sa doneze macar 1 data pe an sange, sange ce poate salva vieti!!


sursa: http://www.eparhiaargesului.ro/

vineri, 20 februarie 2015

Supermarket...

   Traim in era vitezei,a cifrelor si a excluderii lui Dumnezeu din calea noastra.Stim cu totii ce greu ne este sa ne indeplinim obligatiile, sa facem fata greutatiilor si totodata in acelasi timp sa fim cu gandul la Hristos.
    Intr-un supermarket, in jurul orelor 17, aglomeratie mare.Intru facandu-mi loc prin multimea de persoane care asteptau la casa, ajung la raionul unde se aflau produsele ce doresc sa le cumpar insa de la intrarea mea in supermarket simt o privire atintita asupra mea.
    Vine din partea unei femei in varsta de maxim 30 ani, foarte "trendy",cu mult machiaj, multe accesorii la moda si oarecum superioara. Iau produsul dorit si revin la casa, aici aflandu-ma observ ca femeia respectiva, se afla in continuare la casa....dar oare de ce?
Caserita sa fi fost de vina? cardul femeii sa nu fi mers? Ei bine : nici una ,nici alta !
Vanzatoarea ii aseza produsele femeii in niste pungi medii....oare de ce?
Femeia respectiva, acea femeie trendy si fashion-ista, are un handicap sever la ambele maini, nici nu le putea tine normal pe langa corp, sa le foloseasca...la care se adauga unul si la picioare,nici cu acestea nu putea sta intr-o pozitie normala...Dupa ce aseaza produsele in pungi, caserita ii deschide geanta femeii, ii scoate portofelul, ii scoate cardul, tot ea il introduce ptr efectuarea platii apoi cu aceasi grija de care a dat dovada il pune la loc,inchide geanta si cu atentie ii agata cate o punguta de cate un deget femeii ( din acest motiv cumparaturile femeii erau impartite in mai multe pungi).
    Oare, in spatele acelor haine,acelei atitudini ale femeii nu se ascunde o tristete?o durere mare acumulata in timp,ceva ce noi cei fizic normali nu avem cum a intelege?! Sigur ca da...de aici si acea atitudine a femeii, pe care trebuie sa o abordeze pentru a arata ca si ea la fel ca noi este un om normal cu nevoi normale, doar ca arata diferit...Gestul caseritei ramane insa in gandul meu.

    Nu multe caserite ar fi facut acest gest....ar fi raspuns ; "Sunt platita doar pentru a incasa banii..."
Niciodata nu stim cand ne-am putea afla in locul femeii cu probleme insa de suntem in locul caseritei procedam la fel? Cand ajutam aproapele trebuie facut cu dragoste, cu grija si nicidecum ca o afacere " sa vada Dumnezeu ca eu ajut..." , cu drag si punandu-ne in locul celui ajutat si sa nu uitam ca "dar si dar se face rai"...

Din partea ortodoxroman.blogspot.ro un sincer "BRAVO!!" caseritei....ASA DA!!