Pentru predicile sale pline de marturisiri curajoase, intr-o vreme in care libertatea cuvantului era aspru pedepsita, parintele Galeriu a fost aruncat in inchisoare de doua ori. Astfel, pentru convingerile sale regilioase si umanitare, parintele a fost inchis intre 7 august si 7 septembrie 1950, precum si intre 16 august 1952 si 26 octombrie 1953; in cea de-a doua condamnare, parintele a fost detinut politic la Canalul Dunare-Marea Neagra.
Dar nici aşa nu au putut să-i închidă gura niciodată, fiindcă a continuat să vorbească cu aceeaşi dragoste, cu acelaşi patos, cu aceeaşi convingere, propovăduind adevărul şi dragostea. Mergea cu avionul de la Bucureşti la Baia Mare, la Timişoara, la Iaşi, oriunde era chemat, mai ales când era solicitat de tineretul de la ASCOR. Nu ţinea seamă de nimic, de oboseală, de timp. Ştia să-şi potrivească lucrurile în aşa fel încât să propovăduiască ceea ce purta în suflet, credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii.
Părintele nu avea averi, nu avea adunate bunuri pământeşti. El era cu bogăţia sufletească pe care o împărţea cu mult drag tuturor, oricui ar fi vrut să ceară de la el un ajutor. Durerile sufleteşti pe care nu le poţi descrie, în urma suferinţelor fizice, au fost cele care au lăsat urme în viaţa părintelui.
Parintele a adormit in Domnul in ziua de 10 august 2003, in Bucuresti, fiind inmormantat in curtea Bisericii Sfantul Silvestru, unde a slujit atatia ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu