Omul se increde in puteri proprii, in fortele sale,bazandu-se pe o latura pozitiva, excluzand ajutorul dumnezeiesc.Acest ajutor poate veni sub diferite forme: prin reusita noastra sau prin oprirea noastra de la cele propuse-oprire tot spre folosul nostru.
In calea noastra spre telul propus,putem intalnit ispite-acele mici sau mai mari piedici ale vrajmasului, piedici ce Dumnezeu poate ingadui sa ne apara in cale.
Un lucru insa este clar: avem ajutor la inceputul fiecarui lucru propus prin binecuvantare.Astfel in cazul primirii binecuvantarii,nimic din ceea ce ne iese in cale,in drumul nou inceput nu ne duce in pierzanie: daca primim binecuvatare pentru ceva anume iar cu toate acestea acel lucru nu se implineste conform asteptarilor noastre,putem fi sigur ca asa a fost voia lui Dumnezeu; in lipsa binecuvantarii- in cazul unei nereusite-putem sa ne aflam in situatia in care nereuista se datoreaza vrajmasului care a mijlocit in acest sens.
Binecuvintează părinte călătoria“, „binecuvintează pregătirea bucatelor“, „binecuvintează casa“, „binecuvintează reuşita la examene“, „binecuvintează pe părinţii noştri şi pe copiii noştri“, „binecuvântaţi şi iertaţi“ sunt doar unele din numeroasele formule de binecuvântare pe care le folosesc creştinii ortodocşi .
Există mai multe practici locale de a da binecuvântarea.
- la ruşi, preotul binecuvântează făcând semnul crucii în faţa mireanului (adică îi binecuvântează chipul), după care îi dă să-i sărute mâna
- la români, preotul face semnul crucii pe capul credinciolului apoi îi dă mâna spre sărutare
- la greci, uneori se procedează ca la români, iar alte ori, pur şi simplu se dă mâna la sărutare
Formula universală pe care o zice preotul în acest moment este: "Domnul să te binecuvânteze!"
Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeul nostru, ca un adevărat Pantocrator, este zugrăvit cu Sfânta Evanghelie în mâna stângă, iar cu dreapta binecuvântându-ne pe noi, precum i-a binecuvântat pe ucenicii Săi, la Înălţarea Sa la cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu