Sfantul Efrem Sirul

  Efrem s-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la granița cu Siria). Sfântul Iacov (Mar Jacob), primul episcop din Nisibe, a fost ales în 308 iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. Efrem a fost botezat de tânăr, Iacov fiind-ui si professor. A fost hirotonit ca diacon si a început să compună imnuri și să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative.

   În anul 337, împăratul Constantin I cel Mare, cel care a transformat creștinismul în religie legală (receptă) în Imperiul Roman, a murit. Profitând de această ocazie, Shapur al II-lea al Persiei a inițiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei de sub administrație romană. Efrem s-a alăturat astfel unui grup numeros de refugiați care s-a îndreptat către vest, inițial către Amida (Diyarbakir), și în cele din urmă în Edessa (actualul Sanli Urfa).
Sfantul Efrem, spre sfârșitul celui de al VI-lea deceniu de viață canideaza la preoție în noua biserică, și se pare că și isi continua munca de profesor , ajungand sa scrie un mare număr de imnuri în apărarea ortodoxiei.

Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.

  Sfântul și Preacuviosul Părintele nostru Efrem Sirul a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea. El este cinstit de creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creștinii siriaci, ca sfânt. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este la 28 ianuarie.