Acesta s-a născut în satul Coma din Egiptul de Sus, fiu a unor țărani creștini înstăriți. La varsta de 20 de ani, dupa moartea parintilor sai, Sfantul Antonie cel Mare porneste spre viata calugareasca, , retragandu-se intr-o coliba sub ascultarea unui parinte mai in varsta. Cu timpul acesta ajunge sa aiba proprii sai ucenici iar in in urma sfaturilor acestora paraseste acest loc de pustnicie, unde s-a nevoit mai mult de 20 de ani si incepe sa intreprinda calatorii de imbarbatare a crestinilor ,care se aflau sub stapanirea romana.
In anul 312 se instaleaza pe muntele Kozim, in apropierea Marii Rosii unde vietuieste pana la sfarsitul vietii sale, alaturi de ucenicii sai.
Datorita vietii sale pustnicesti si curate, Sfantul Antonie cel Mare s-a confruntat nu de putine ori cu ispitele si cursele diavolului; acesta nu suferea văzînd un tînăr cu o asa mare nevoinţă , a început astfel sa îl supere ca din nevoinţe să înceteze, aducîndu-i aminte de bogaţii, de purtarea de grijă a surorii sale, de iubirea de argint, de iubirea de slavă şi celelalte placeri ale vieţii si mai apoi, arătîndu-i asprimea faptei bune şi cum că este mai mare osteneala ei. Îi punea totodata în minte şi neputinţa trupului şi lungimea vremii, şi în scurt timp, mulţime de gînduri a ridicat în mintea lui, vrînd să-l depărteze de la gîndirea lui cea dreaptă.
Una din intamplari a fost ca intruna din zile Sfantul Antonie cel Mare s-a dus la nişte morminte, care erau departe de sat, şi poruncind unuia dintre cunoscuţii săi, ca după mai multe zile să-i aducă pîine, a intrat într-unul din morminte, apoi a închis uşile, rămînînd acolo singur. Vrăjmaşul nesuferind, ba încă temîndu-se să nu umple de sihăstrii pustia, venind la dînsul într-o noapte, cu mulţime de diavoli, atît de mult l-au zdrobit cu bătăile, încît din pricina rănilor zăcea jos fără glas.
Deci nevoitorul lui Hristos, astfel cugeta şi se ruga. Iar urîtorul de bine şi pizmaşul vrăjmaş, ofticandu-se că după bătăi a îndrăznit a veni iarăşi în locul său, adunîndu-şi cîinii săi, a zis către dînşii: "Dacă nici cu duhul desfrînării, nici cu bătăile nu l-am slăbit pe acesta, ci încă se şi semeţeşte împotriva noastră, ia să năvălim într-alt fel asupra lui", căci cu înlesnire îi este diavolului a afla diferite chipuri de răutate, dar nu a avut success, Sfantuil Antonie cel Mare biruind toate.
Multe ar mai putea fi povestite despre faptele vieţii lui şi despre învăţăturile lăsate de el. Spunem doar că aflându-se în trup muritor, se depărta de cele trupeşti, vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti,fiind cunoscut ca intemeietorului monahismului.
Ajungand astfel la varsta de 105 ani, s-a mutat la Domnul , avand ca data de pomenire cea de 17 ianuarie iar viata sa fiind scrisa de catre Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu