Mandria este ideea ca tot ce ne inconjoara este datorat noua, ca nu este o voie a Domnului si ca este doar un rezultat al nostrum.Este drept ca traim urmarea decizilor noastre, insa totul este cu ingaduinta si prin Voia Domnului.
Printre multele exemple de mandrie ce se regasesc in Sfanta Scriptura se regaseste si cel al diavolului: acesta dorit sa ii fie mai presus lui Dumnezeu: .,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea ‘nalt.`” (Isaia 14:12-14)
Parintii ne spun despre mandrie:
"Cum putem limita trufia? Aprofundând cunoasterea lui Dumnezeu. Daca trufia vine din necunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu o va alunga. Gânditi-va la gheena, gânditi-va la toate greselile care cheama pedeapsa dumnezeiasca… Toate acestea curând va vor smeri duhul. Nu puteti asa? Nu aveti taria?" Sfantul Ioan Gura de Aur
" Cel ce se mandreste cu darurile naturale, adica cu mintea ascutita, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecatii si cu alte capacitati capatate fara munca, acela nu va primi niciodata bunatatile supranaturale. Caci cel ce este necredincios in cele putine va fi necredincios si plin de slava desarta si in cele multe "Sf. Ioan Scararul
" Doboara-ti gandul inaltarii mintii inainte de a te dobori el pe tine " Sfantul Efrem Sirul
Mândria este începutul păcatului; ea cuprinde toate aspectele răului: slava deşartă, iubirea de slavă, iubirea de stăpânire, răceala, cruzimea, nepăsarea faţă de suferinţele aproapelui; visătoria minţii, înteţita lucrare a închipuirii, expresia diavolească a ochilor, trăsătura diavolească a întregii înfăţişări; întunecarea, strânsoarea, deznădăjduirea, ura; zavistia, simţământul de josnicie şi, la mulţi, răbufnirea poftei trupeşti; apăsătoarea nelinişte lăuntrică, neascultarea, frica de moarte sau, dimpotrivă, dorinţa de a-şi pune capăt vieţii; şi în sfârşit, nu arareori, deplina nebunie. Iată semnele duhovniciei demonice. Dar câtă vreme nu răbufnesc în afară limpede, la mulţi ele rămân neobservate.
Nu neapărat toate semnele pomenite vor caracteriza pe cel ce s-a <<înşelat>> cu gânduri, sau cu vedenii, sau cu <<descoperiri>> drăceşti. La unii precumpăneşte megalomania, iubirea de slavă şi iubirea de stăpânire; la alţii – apăsarea, deznădejdea, neliniştea ascunsă; la alţii – zavistia, sau întunecarea şi ura; la mulţi – pofta trupească. Dar în toţi neapărat va fi prezentă închipuirea şi o mândrie ce se poate ascunde până şi în chipul ultimei slugărnicii.- gasim in cartea Sf. Siluan Athonitul ( Cuviosul Siluan Athonitul )
Reversul acestui păcat este virtutea smereniei.Cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu este păcatul mândriei, căci acesta a făcut pe îngeri diavoli, după cum şi smerenia „poate face din diavoli îngeri“ (Scara, Cuvântul 25), astfel ne indepartam de Dumnezeu si ne adancim in cele placute diavolului.
Reversul acestui păcat este virtutea smereniei.Cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu este păcatul mândriei, căci acesta a făcut pe îngeri diavoli, după cum şi smerenia „poate face din diavoli îngeri“ (Scara, Cuvântul 25), astfel ne indepartam de Dumnezeu si ne adancim in cele placute diavolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu